Pe locul unde este astăzi biserica „Sf. Ilie", pe la anul 1778 exista o biserică de lemn cu cimitir în jurul ei.
Acest lucru reiese din Catastihul dat de Mitropolitul Calimah, în anul 1778 luna mai 13, breslei blănarilor din târgul Botoşani, prin care le aşează breasla şi-i întăreşte a-şi săvârşi praznicul de Sf. Ilie, iulie 20. Ctitorii bisericii actuale sunt blănari din oraşul Botoşani. Ei dărâmă biserica din lemn şi în anul 1809 zidesc mai întâi clopotniţa. Deasupra uşii la intrare citim următoarea inscripţie: „Această clopotniţă s-a făcut prin silinţa epitropilor Chiriac Staroste, Ştefan Patatu, Gheorghe Paiu, Erei Constantin cu cheltuiala domniilor sale, şi toată breasla blănarilor şi altor ctitori, care au făcut ajutor, 1809 iulie 20". Deci la 20 iulie 1809 clopotniţa era construită.
După terminarea clopotniţei, breasla blănarilor face un contract cu pietrarii Constantin Sin Iordache, Ilie Ciobanu şi cu epitropii bisericii „Sf. Ilie", ca să zidească din nou biserica „Sf. Ilie". Contractul se încheie la 8 aprilie 1837, în Botoşani la Isprăvnicie. În primăvara anului 1838, a doua zi după Duminica Tomii, se pune temelia noii biserici, în acelaşi loc, unde fusese cea veche. La 18 iunie se termină de construit biserica în întregime. La 1 octombrie 1843 se termină şi de acoperit, şi în aceiaşi toamnă s-a sfinţit. Această biserică s-a construit cu banii adunaţi de breasla blănarilor şi de alţi credincioşi. Pe o piatră de pe turnul de la mijlocul bisericii se află scris 1843 iunie 18 precum şi o mulţime de nume Teodor Preot, Diacon Micu, Zoe Presvitera şi alte nume care probabil au contribuit la zidirea bisericii. Clopotniţa construită în 1809 fiind solidă, a rămas alipită la noua biserică.
Biserica este construită din piatră şi cărămidă, cu zidurile în grosime de 2-4 metri. Este monument istoric, monumentală ca mărime şi construcţie. În exterior are ornamentaţii formate din mai multe coloane rotunde care se termină cu capiteluri, turnul de deasupra naosului are două garnizuri, sub şarpantă şi jos, la fel şi clopotniţa. Are 5 geamuri mari dreptunghiulare, arcuite în partea de sus. Uşa de la intrare în pridvor şi cea de la intrarea în pronaos, sunt ferecate în bare şi nituri de fier şi alte ornamentaţii. Pronaosul este despărţit de naos printr-o arcadă din zid. Are cafas pentru cor. Naosul are un turn foarte înalt cu 3 geamuri bune şi 3 oarbe.
Între 1992-1997 se construieşte complexul parohial cuprinzând o cantină de ajutor social la demisol, birou parohial, bibliotecă, arhivă la parter şi casă parohială la etaj.
Cantina de ajutor social oferă zilnic începând din decembrie 1998 un prânz cald la persoane cu grave dificultăţi materiale.
Între 1996-1997 s-a făcut reparaţia interioară cu pregătirea pereţilor pentru pictură. În 1997 începe pictura interioară, în tehnica frescă, executată de echipa pictorului arhitect Gheorghe Bratiloveanu din Suceava și finalizată de pictorul Liviu Dumbravă.
Catapeteasma nouă și stranele, din stejar sculptat, au fost lucrate de sculptorul Ovidiu Țucă. Icoanele din catapeteasmă au fost pictate de pictorul Liviu Dumbravă.
În 2001 se începe reparaţia exterioară şi schimbarea acoperişului cu tablă de cupru.
În anul 2007 a fost construit Standul de obiecte și cărți de cult.
Preoţii slujitori în această parohie:
· 1809-1835 pr. Constantin şi pr. Vasile;
· 1835-1843 pr. Icon. I. Vasiliu;
· 1843.-1893 pr. Teodor Dărângă, pr. V. Dărângă, pr. C. Holban, pr. C. Teodorescu, pr. M. Gheorghian, pr. C. Săvescu, pr. Dumitru;
· 1893-1902 pr. Gh. Andrei, pr. Trifan Postelnicu;
· 1902-1920 pr. C. Zbârnea;
· 1922-1940 pr. Sotir Simionescu;
· 1940-1948 pr. Traian Lucan;
· 1948-1991 pr. Gheorghe Robu Agafiţei.
· Din 1.06.1990 pr. Lucian Leonte, iconom stavrofor, protopop al Protopopiatului Botoşani, preot II, iar din 1.01.1991 și până în prezent paroh.
